News Flash:

Matrix: The Path Of Neo

13 Iunie 2011
881 Vizualizari | 0 Comentarii
Matrix The Path Of Neo1
Datorita faptului ca este un joc pentru console, asteptarile mele au fost mici de la bun inceput. In mod previzibil, jocul celor de la Shiny nu este catusi de putin stralucitor, doar un alt joc de actiune intr-un alt decor, care nu aduce nimic nou in lumea jocurilor, nici nu-si propune asta, versiunea pentru PC fiind chiar mai proasta decat cea originala. Story Jocul Path of Neo este cea de-a doua incercare a celor de la Shiny de a smulge filmele din propriul mediu si de a le tari cu brutalite in mediul cel nou, de aceasta data sub forma unei reconstituiri a intregii trilogii din perspectiva lui Neo, de la incercarea sa nereusita de a scapa de Agenti in cladirea la care lucra la inceputul primului film, pana la spectaculoasa lupta aeriana cu Agentul Smith de la sfarsitul trilogiei. Povestea este spusa sub forma unui amestec haotic si confuz de scene din cele trei filme, de parca producatorii s-ar fi intrebat de ce ar voi un om care nu a vazut filmele sa joace un joc facut dupa acestea... De ce intr-adevar... Producatorii se lauda, de asemenea, cu un final alternativ scris de nimeni altii decat fratii Wachowski, cel al filmelor neridicandu-se la standardele inalte ale jocurilor pentru console se pare. Noul final se dovedeste a fi intr-adevar “mare”... si pe atat de de stupid. Ce le-o fi trecut prin cap ramane un mister. Gameplay Accentul jocului este pus pe “actiune” neintrerupta. Nu exista nimic altceva de facut in afara de lupte, fara puzzle-uri sau orice alte mijloace menite a-ti distrage atentia de la lupta propriu-zisa, in timp ce inaintezi prin locatii familiare (inclusiv unele care nu apar in filme) in cele treizeci si trei de nivele ale sale, toate intesate pana la refuz de adversari ostili. Daca exista un lucru care ii reuseste din plin, acesta este faptul ca reuseste sa-l faca pe jucator chiar se simta in pielea lui Neo, aceasta datorita unui surprinzator de atractiv chiar daca destul de imprecis sistem de lupta care iti permite sa executi toate miscarile sale (care sfideaza gravitatia) din filme fara a necesita combinatii foarte dificile de taste, doar o considerabila doza de rabdare, dar acest lucru este de asteptat de la un joc de consola. Ai de asemenea posibilitatea sa te folosesti de faimoasele sale cunostinte intr-ale artelor martiale si de uneltele de moarte aducatoare care au devenit standard pentru orice joc de actiune care se respecta (pistol, submachine gun, doua arme de acest fel putand fi folosite simultan, shotgun, assaule rifle si lansator de grenade), acestea putand fi folosite cu usurinta in combinatie cu miscarile mentionate mai sus, rezultatele fiind de-a dreptul spectaculoase. Pana la sfarsitul jocului esti nevoit sa-ti croiesti drum printre adversari fara numar, cei mai multi familiari din filme, precum nelipsitele forte ale politiei sau Agentii, personaje importante cum ar fi Morpheus, in sesiunea de antrenament din primul film, care reprezinta chiar un nivel in joc, sau Seraph, de asemenea un nivel, chiar un numar imens de copii ale Agentului Smith, dar si cativa adversari care nu apar in filme pe care va las sa-i descoperiti singuri. In faimoasa scena cu Agentul Smith din al doilea film chiar apar pe ecran un numar foarte mare de copii ale acestuia dar tu nu te poti lupta decat cu un numar restrans la un moment dat, restul alcatuind un ring viu in jurul tau, rotindu-se neincetat. Mi-au facut o deosebita placere luptele cu sabia si m-a deranjat foarte mult faptul ca sunt asa de scurte, nu din cauza ca duci lipsa de adversari, nici pomeneala, ci pentru ca armele de apropiere se strica foarte repede. Vestea buna este ca o parte din bonusurile la care ai acces dupa ce termini jocul sunt coduri "cheat", dintre care unul face armele indestructibile. Ce bine era daca aceste coduri erau accesibile de la inceputul jocului, fara a necesita activare... Sunt momente cand jocul se indeparteaza de la propria-i formula, precum in scena cu elicopterul din misiunea in care este salvat Morpheus, in care tu trebuie sa controlezi mitraliera elicopterului, aceasta activitate departe de a fi la fel de interesanta ca restul luptelor, dar din fericire acest fel de scene sunt rare. Luptele care alcatuiesc chiar inima jocului sunt foarte reusite, fie ca tu insuti le controlezi sau doar le privesti, datorita animatiilor si unui sistem ragdoll decent, insa intreaga experienta este intr-un final ingropata sub un munte de probleme. Path of Neo a fost conceput din start pentru console si nici un efort nu a fost facut pentru a-l adapta si optimiza la noul mediu, acela al PC-urilor. In timp ce cu tastatura si mouse-ul de abia il poti juca, cu un gamepad actiunea curge ca unsa. Lipsa unei optiuni de salvare, un sistem de checkpoint-uri defectuos (a fi nevoit sa rejoci un nivel de la inceput dupa ce ai murit nu este deloc amuzant) si ocazionale erori in urma carora te trezesi brusc cu desktopul windows-ului in fata sunt surse constant generatoare de frustrari, ca sa nu mai vorbesc camera (cea prin care iti urmaresti decorul virtual) care pare sa fie insufletita, tot timpul uitandu-se in directia opusa luptelor de parca ar vrea sa o ia la goana dintr-o clipa in alta. Adauga acestea la un numar de probleme marunte dar foarte iritante precum faptul ca nu-si salveaza setarile si trebuie sa le modifici de fiecare data cand intri in joc, sau ca nu poti sari peste anumite secvente video atunci cand mori si nu poti dezactiva ferestrele cu indicatii, si orice lucru atractiv pe care jocul l-ar fi oferit dupa ce te lovesti de aceste lucruri dispare. Cel putin in cazul meu asta s-a intamplat. Intr-adevar, ferestrele cu indicatii sunt utile prima data cand le vezi, dar devin extrem de iritante dupa ce le-ai vazut mai mult de cinci ori. Video Grafica versiunii pentru console nu este deloc extraordinara, insa cea a versiunii pentru PC arata chiar mai rau. Cum e posibil acest lucru, n-am idee. Iti lasa impresia ca deteriorarea calitatii grafice a versiunii pentru PC a fost intentionata. Nici macar rezolutia maxima de 1280x1024 cu toate setarile la maxim nu poate face nimic pentru texturile care au o rezolutie foarte mica, fetele personajelor etalandu-si uratenia in prim-planurile pe care jocul ti baga pe gat in fiecare secventa video. De asemenea ma intreb daca producatorii au jucat propriul joc macar un pic. Daca ar fi facut-o ar fi observat ca sarmanul Morpheus are o gaura - imi imaginez - in locul unde se imbina textura fetei cu cea a partii posterioare a capului, gaura prin care poti vedea vastul gol din al sau cap. Animatiile jocului insa sunt cu totul altceva. Acestea sunt sunt superbe si extrem de variate, nu numai cele ale personajului principal cat ale tuturor adversarilor pe care ii intalnesti dar, dupa cum era de asteptat, cele ale lui Neo in special iti iau ochii. El foloseste stiluri de lupta diferite atunci cand lupta neinarmat si cu arme de apropiere (bete hanbo si bo, cat si sabii), toate aceste stiluri modificandu-se pe masura ce inaintezi in joc pentru a reflecta transformarea acestuia in “The One”, devenind din ce in ce mai eficiente si atractive de privit. Mi-ar fi placut sa pot efectua toate aceste miscari eu insumi atunci cand l-am jucat, dar nu am reusit sa conving tastatura sa coopereze. O multime de obiecte cat si portiuni din decorurile virtuale (in anumite locuri predefinite) pot fi distruse, si mi-a produs o satisfactie deosebita sa o fac folosindu-mi adverasii pe post de proiectile. Doar ca, atunci cand decupezi o portiune de forma unui om din faianta unei incaperi este rezonabil sa te astepti ca acest efect sa se produca oriunde in incapere. Nu este cazul. Ca in toate jocurile pentru console si acesta iti ofera un numar de bonusuri cand reusesti sa il termini in anumite conditii, cele mai interesante fiind codurile pe care le-am mentionat mai sus si trei filmulete cu secvente din joc. Mai sunt si o galerie cu schite din etapa cand jocul era inca in fasa, dar la o rezolutie asa de mica incat am ales sa le ignor, si niste filmulete care arata cum au fost facute cateva din secventele video ale jocului, de asemenea neinteresante. Sound Muzica jocului este banala in mediocritatea sa, evident nimic surprinzator. Fiecare nivel are muzica lui specifica dar nu a reusit sa-mi capteze atentia nici macar un pic. Mi s-a paruta muzica armelor de foc mult mai atragatoare, desi nici aceasta remarcabila. Dintre actorii care au jucat in filme doar Laurence Fishburne s-a intors sa dea viata personajului sau din joc, dar cei noi care interpreteaza personajele Neo si Trinity fac o treaba destul de buna, rostindu-si banalele replici cat se poate de convingator. Multiplayer Nu are multiplayer. Concluzie Aceasta este o tranzitie jalnica pentru PC a unui joc si asa neimpresionant, nici macar “The One” nereusind sa-l scape de mediocritate. Fanii inraiti ai seriei Matrix care au o pasiune pentru “actiune” (in sens hollywoodian) si care nu vor sa-si stoarca neuronii de vlaga s-ar putea sa-l gaseasca pe placul lor; pentru restul, sfatul meu este sa il evitati. Nu merita nici macar o secunda din pretiosul vostru timp.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

jocuri
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

736 viz    0 com
812 viz    0 com
829 viz    0 com
927 viz    0 com
831 viz    0 com
870 viz    0 com
817 viz    0 com

Mica publicitate

© 2018 - IT.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1415 (s) | 24 queries | Mysql time :0.013579 (s)