"Ce e X asta cu coada de maimuta si de ce sta peste tot?" Intrebarea nevinovata venea din partea unei doamne putin trecuta, dar hotarata sa-si gaseasca jumatatea pe net. N-a primit raspuns, ci doar o cascada de ras, venita din spatele tuturor calculatoarelor de la internet-cafe-ul ascuns printre blocuri. Se intampla in urma cu mai bine de 15 ani, pe vremea cand Facebook, Twitter sau Instagram erau doar termeni SF.

Multi vor spune ca inainte de Facebook nu prea a existat nimic. Si totusi, nu a fost o negura totala. Pentru ca inainte de Facebook a fost chat-ul. Si prima retea de acest gen cu care am facut cunostinta e fost IRC. Sau mIRC, asa cum il stiu cei mai multi, desi asta e doar un simplu client. Simplu, dar cel mai cunoscut. Apropo, numele Khaled Mardam-Bey va mai spune ceva, dupa atatia ani? Daca mai tin bine minte, am avut primul contact cu mIRC prin 1996, la o sala obscura de net. Tocmai terminasem ora de joaca pe PlayStation. "Trainingul" nu cred ca a durat mai mult de doua minute: "dai si tu dublu click pe unul din numele astea si stai de vorba cu cine vrei", mi-a spus tipul care se ocupa de sala respectiva.

 

Primul canal pe care am intrat era, evident, #Romania. Pe serverele Undernet. Nu stiu de ce, dar celelalte, precum Dalnet sau EFnet nu m-au pasionat niciodata. Nu va imaginati ca era aglomerat. Pe vremea aceea, canalul romanesc avea maximum 40-50 de oameni si multi dintre ei erau din... Filipine! Tot pe atunci, primele cuvinte cu care incepeai orice conversatie erau obligatoriu: "Hi" si celebrele "asl pls".

 

Pe mIRC s-au infiripat primele prietenii de pe net, tot acolo s-au consumat scandaluri, dar si drame. Acolo pierdeam noptile si zilele de elev, rupt intotdeauna de o alegere grea: chat sau jocuri? Si nu aveai cum sa uiti momentele in care toata lumea se certa pe statutul de operator pe un anumit canal. Daca IRCop-ii ar fi fost Dumneziu, atunci operatorii erau cu siguranta sfintii si multi stateau la coada cersind asa ceva. Din dorinta de a mentine ordinea, de a modera tot timpul sau, pur si simplu, de a fi mereu prezent si de a-ti pastra nick-ul, au aparut si primii boti si BNC-uri. A urmat apoi perioada de distractie pe seama muritorilor de rand, cei care abia descopereau chat-ul sau il foloseau strict pentru a sta de vorba. Si nu-mi ziceti ca voi nu v-ati dat niciodata drept altcineva, doar pentru a rade de prietenii nestiutori! Din pacate, IRC-ul a devenit victima propriului sau succes, iar utilizatorii ajunsesera sa nu mai stie daca stau de vorba cu o persoana reala sau un robot.

Acela a fost si momentul despartirii mele de IRC si tot ce inseamna el. N-a durut prea mult, pentru ca am imbratisat imediat Yahoo! Messenger. Iti oferea aceeasi posibilitate de a sta de a sta pe chat in camere publice, dar venea cu o gramada de alte atractii. Si asa a inceput goana dupa ID-uri de messenger, in special cele ale fetelor dragute. Si tot atunci a inceput si abuzul de emoticoane.

 

Era Y! Messenger a tinut parca cel mai mult. Nu era singurul disponibil la vremea aceea, dar ocupa primul loc in preferintele tuturor. Cand nu-I puteai folosi apelai cu incredere la Meebo, eBuddy sau ICQ. Si mereu se gasea cineva online, gata sa-si piarda timpul cu tine. A trecut insa si sincer, nu mai tin minte acum cati ani l-am folosit ultima data. A ramas doar obisnuinta de a-l instala obligatoriu, de fiecare data cand am in fata un Windows curat. Nu ma intrebati insa de ce!

A disparut treptat si online instant messaging-ul, nu din cauza ca n-ar fi fost bun ci doar pentru ca au aparut si alte programe. Mai noi, mai interesante. Dar stai putin! Era sa uit de DC++! Si sa nu-mi spuna cineva: “Eu n-am descarcat nimic niciodata de pe DC!” Ori minte, ori abia a descoperit calculatorul. Tot romanul descarca de pe DC, unii o fac si acum chiar. Mai tineti minte listele nesfarsite de hub-uri si chat-ul de pe DC? Semana cu o piata aglomerata, cu precupete care nu-si laudau produsele insa, ci doar asteptau prilej de cearta.

Probabil veti spune ca prima retea de socializare adevarata a fost Hi5. Nu stiu de ce, dar pe mine nu m-a prins. Am avut cont, am petrecut cateva ore pe-acolo, dar pur si simplu nu m-a atras. Poate pentru ca m-am hotarat sa-mi fac cont prea tarziu, cand deja totul devenise penibil pe-acolo. Sau poate ca m-a prins in perioada in care jocurile erau la putere.

 

Am apreciat in schimb mult mai mult MySpace. Era altceva, nu era atat de poluat de poze care te faceau sa te minunezi de prostia oamenilor de pe Hi5. Stiu, nu avea functie de instant messaging, nu puteai vedea ce fac prietenii tai in timp real si nu puteai cauta dupa prea multe criterii, dar gaseai multa muzica noua, aveai bulletins, comentarii si la poze si un layout care uneori te facea sa te gandesti ca e desenat de un copil de 4-5 ani. Si plus ca mai si puteai sa-ti legi contul de Second Life!

MySpace a fost ultima retea de socializare pe care am folosit-o inainte de Facebook. Intre timp, s-a adunat o intreaga istorie de ASL PLS-uri, de chat-uri, poze trimise si primite si prietenii legate pe net. Dar parca nimic nu se compara cu singurele “retele de socializare” care mi-au ramas dragi: internet café-urile!

 

sursa: yoda.ro